Dupa lungi pregatiri, a venit si ziua concediului. Am
impachetat cam tot ce am considerat eu ca imi este necesar si am plecat la
drum; BRASOV – punct de plecare, CAB. CAPRA- punct de oprire. (este situata pe
D.N. 7C sau Transfagaraseanu, cum se urca dinspre Curtea de Arges).
Drumul a fost foarte bun, dar odata ajuns in zona comunei
B..., bine inteles in jud. Arges, am crezut ca imi voi dezmembra autoturismul,
dar a fost doar o portiune de aproximativ 5 km.
La CURTEA DE ARGES, am facut ca de obicei, o bine meritata
pauza de cafea, ocazie cu care am cumparat si o paine specifica zonei. De aici
am plecal mai departe si pana la lacul VIDRARU, nu m-am mai oprit deloc. Aici
fac cateva fotografii cu lacul, cred ca am facut in fiecare an atatea foto
aici, incat nu mai vad ceva iesit din comun. Aleg un traseu mai diferit decat
cel de pe sosea, adica varianta forestiera de pe partea stanga a lacului, exact
cum este iesirea din tunelul de la lac, traseu ce are ca si indicator de
inceput: „ATENTIE POD RUPT !!! INTERZIS MAI MARE DE 3.0T”. off-road curat,
santuri adanci pline de noroi, balti mari, drumul nebunie ocoloeste pe marginea
lacului, noroi cat cuprinde. Masina intra in noroi cam pana la praguri,iese din
balti si continua pe portiuni uscate unde in momentele cand schimbai viteza,
sarea noroiul si se ridica praful, totul in padure. Drumul tine aproximativ 25 30 min, dar la
final te asteapta un loc de campare minunat, Cab. Cumpana.
La
ora 04.20 am parte de prima trezire din sirul lungilor dimineti ce vor urma pe
varf de munte. Raman surprins de cerul plin de stele, asa cer senin nu am mai
vazut niciodata, le-am simtit mai aproape ca niciodata. Dupa ce am servit un
mic dejun bogat, care a constat intr-o cana de ceai fierbinte si una de cafea,
ambele facute la primus, am impachetat bagajul pentru a nu stiu cata oara si am
pornit din nou la drum, doar cateva curbe, pentru ca am lasat masina la cabana
Capra.
Cu bagajul in spate, am pornit
lipa-lipa pe marginea drumului spre Balea Lac, doar 8 km de mers prin soare si
pe asfalt.
Traseul ales este cel spre LACUL CALTUN,
este cel de creasta, pe banda rosie. Urc pe creste inalte la libera catarare,
cobor pe zapada in cateva vai urate, spun urate d.p.d.v. al prizelor pe care
trebuia sa le fac la coborare, ca sa nu alunec, dar rezultatul final este mult
mai mare decat asteptarea.
Traseul
de la lac pana pe vf Negoiu este de inca aproape 2 ½ h cu rucsacul in spate, asta dupa ce
in prealabil am lasat hainele si mancarea la refugiu.
Pentru urcare am ales varianta
Coltii Doamnei, intrucat pe data de 13.06 a fost avalansa pe Coltii Dracului si
traseul este inchis, probabil ptr o perioada destul de lunga.Este complet impracticabil.
Pana am ajuns pe COLTII DOAMNEI,
am fost supus din nou la alte traversari ale unor limbi de zapada, destul de
lungi, dar si de late. Este o senzatie unica, cea in care in momentul in care
pasesti sa simti cum trosneste sub tine zapada,iar in clipa in care ai facut
inca un pas, in urma ta, se desprinde zapada si o ia la vale... Pe Colti, ne
folosim de lanturile ancorate in pereti, pentru a ne putea ridica si a ne face
mai usoara urcare, dar si la coborare au fost de mare ajutor.
Ajung
spre baza Vf.-ului NEGOIU, este acoperita de zapada,asa ca nu imi ramane
altceva de facut decat sa urc exact pe langa ea, tinut de stanci. Cucerirea
acestui vf este o realizare pentru mine, intrucat mi-am dorit sa se intample cu
el acoperit oarecum de zapada. De aici, din vf, privelistile sunt minunate, se
vede pana spre Olt, iar in partea opusa lui se vede frumos conturat lacul
Vidraru.
Returul se incheie la refugiul Caltun, dupa o zi in care am mers 13 ore !!!
17.06
Peisajul de dimineata ce poate
fi descris suna ceva de genul: razele de soare care mangaie usor refugiul,
lacul de un limpede incredibil ...
... si am
plecat la plimbare pe culmea din partea dreapta a lacului Caltun, privind lacul
dinspre gura de varsare. Urc o fasie lunga de zapada de aproximativ 250 – 300m
, dupa care incepe adevarata catarare cu mainile libere, iar principala mea
priza au facut-o degetele. De sus, ma delectez cu peisaje minunate, care
probabil daca le-as descrie, le-as taia din frumsete, asa ca voi lasa
fotografiile sa exprime singure...
18.06
Si in aceasta dimineata servesc
cana de cafea pe marginea lacului in compania unei capre negre
De la REFUGIUL CALTUN, urmez
traseul marcat de cruce albastra, traseu ce ma duce spre TUNELUL
TRANSFAGARASEANU. Drumul meu merge spre un jnepenis destul de inalt, care la un
moment dat imi creeaza mici probleme de orientare, dar toate au un final bun.
Primesc cateva informatii pretioase cu privire la continuarea traseului, de la
un cioban, ocazie cu care tin sa-i multumesc ca ma scapat si de cainii sai
nebuni, dupa care pornesc iarasi la drum.
Pornesc pe poteca indicata de
cioban, care ma duce printr-o vale minunata, loc unde se intersecteaza 2 trasee
: punctul albastru si crucea albastra, ambele la baza muntelui PALTINU.
Bineinteles, locul unde trebuia sa fie indicatorul meu, se afla sub in munte de
zapada, asa ca nu mi-a ramas altceva de facut decat sa recurg la metoda
clasica: busola si harta. Traseul indicat de acul busolei, imi arata ca trebuie
sa urc pe o fasie de zapada,care
probabil a fost cea mai lunga fasie pe care am urcat-o, a durat mai bine de 25
min, dar la un unghi undeva spre 45 – 50 grade, fata de sol.
Ajuns in vf, observ de partea
cealalta a vaii Cab. Salvamont
Tot traseul de la lacul Caltun
pana la Cab. Salvamont a durat aproape 4 ore.
19.06
In jurulorei 07.30 parasesc
Baza Salvamont si ma deplasez inspre traseul ce are ca punct de pornire
FEREASTRA ZMEILOR (ARPASULUI),marcajul este triunghiul galben, iar ca durata
3h, gradul de dificultate fiind acceptabil. Trec prin IZVORUL CAPREI, ajung cam
greu la PORTITA ARPASULUI, unde gasesc 2 refugii, unul vechi –rosu, iar
celalalt alb, modern.Tot respectul ptr cei care l-au construit.
Ma
uit dupa indicator pentru a porni la drum , si ma intreb :”iarasi este acoperit
de zapada?”
Gasesc
poteca , si cum nu se putea mai bine, este una care taie un munte intreg exact
pe jumatate, pe o panta, iar la capatul acesteia ajung in FEREASTRA ZMEILOR, un
minunat monument al naturii.
Am parte de o experienta unica,
un loc caruia popular i se spune: „la 3 pasi de moarte”, ceva asemanator cu
Strunga Doamnei; 3 randuri de stanci de urcat si de coborat. Te ti de lanturi,
recunosc ca iti trebuie si ceva forta in brate, ca trebuie sa te ridici.Daca
nu, te uiti la stanci, dupa care te intorci. Placut surprins imi continui
drumul spre creasta, printr-o caldura infernala, iar pe deasupra, mai sufla si
un vant ingrozitor de tare. Poteca imi scoate in cale alte fasii lungi de
zapada, la capatul carora castig ascensiunea VF.ULUI ARPASU MIC. De aici
traversez o sa si continui pe creasta, iar la un momentdat observ intr-o vale
pe partea stanga un lac mic, ca intr-o palnie, iar in apropierea lui inconjurat
din 3 parti refugiul PODUL GIURGIULUI.
Ajuns
langa el, sesizez faptul ca zapada depasea cu bine nivelul ferestrei si
acoperea si cam jumatate din inaltimea usii de acces,iar de acoperis ce sa mai
spun: dezmembrat de zapada care l-a acoperit probabil dupa avalansa.
Plec mai departe pe alte fasii
de zapada, depasesc varianta de lacul Podragu si ma indrept inspre semetele
varfuri: VISTEA 2527m si MOLDOVEANU 2544m. Ajuns la baza celor 2 varfuri, fac
un ultim popas pentru a-mi incarca bateriile, timp in care incepe un vant
ingrozitor de tare. Dar cerul este senin si o caldura de parca as fi pe undeva
prin desert. Vantul este cel care imi tine piedica in fata, dar cu un efort mai
mare ajun pe primul vf, adica VF. VISTEA MARE 2527m .
...am ajuns pe cel mai inalt vf
din Romania. Pentru cine nu a fost, aici sunt placi comemorative ale celor care
au trecut pe acolo, steaguri, suveniruri,si o cruce pe care sta scris urmatorul
pasaj: „OPRESTE DOAMNE CLIPA CU CARE MASORI ETERNITATEA”- L.BLAGA . Dupe ce
admir totul aici, fotografiez si pornesc inapoi inspre vf.Vistea, intrucat este
singura cale de acces.Cobor la REFUGIUL ALPIN VISTEA MARE, unde voi ramane
peste noapte...
Seara am parte de un spectacol
inedit de lumini dubioase pe cer. Noapte buna...
20.06
Drumul de intoarcere inseamna pentru mine aceleasi fasii
de zapada lungi urcate, pe care acum le cobor, si sa citesc iarasi aceleasi
citate de pe crucile intalnite pe drum. In mintea mea, spun de fiecare data:”ne
vedem, dar nu acum, ca nu a venit vremea mea !”
aici ajung in PODUL GIURGIULUI, locul unde refugiul a fost
dezafectat de avalansa. Aici ma duc hotarat pe malul lacului sa ma spal si sa
beau apa, timp in care asist la un spectacol incredibil: gheata de pe lac
trosneste atat de tare, incat ai impresia ca tuna,iar brusc crapa in lung si se
scufunda sub apa, totul acompaniat de un vuiet greu de descris.Un show live
care iti ridica tot parul de pe cap.
Daca cineva m-ar intreba ce
inseamna pentru mine muntii Fagaras, adica cum este, exact asa i-as raspunde:
„urci si cobori pana iti ies ochii, dar crede-ma ca merita pana la ultima
putere din suflet, pentru ca ceea ce vezi acolo este absolut minunat si unic”.
La final de excursie, doar atat imi trece prin gand:
„ MA INCHIN IN FATA TA, MASIVE
MUNTE FAGARAS, PENTRU LECTIA DE VIATA OFERITA !”
